vantul vindeca. marea te infioara. nisipul te mangaie. soarele te sufoca. valul...valul iti provoaca suferinta. dar te intorci mereu si il astepti sa vina din nou. te doboara cu putere. simti cum nisipul incearca sa ia cat mai mult din tine. pielea iti arde de durere. nu te poti ridica pentru ca vine urmatorul val mult mai mare. nu mai poti respira. simti apa sarata, dar nu i te impotrivesti, astepti rabdatoare sa te lase sa respiri. cand in sfarsit valul s-a plicitisit sa se joace cu tine, te arunca la mal ingenuncheata, pe jumatate goala, poate cu degetul mic de la picior luxat, simti ultimele lovituri ca de bice. dar esti la mal si marea nu te mai ajunge ...razi ca dementa fara motiv. si cand realizezi acest lucru nu te mai poti opri din ras, oamenii se uita la tine si dau din cap dezaprobator.esti printre putinele fete care indraznesc sa lupte cu valurile. ti-ai revenit. iti aranjezi mai bine slipul pe tine,. incerci sa iti prinzi mai bine parul, realizezi ca e plin de nisip, bucati de scoici si desigur nelipsitele alge. si ce faci acum? te arunci in apa asteptand urmatorul val urias, il vezi ca se formeaza strigi: fugiti la mal !!! desigur ca nu ai timp. e doar o vorba de incurajare pentru cei care lupta alaturi de tine...te-a luat din nou...cineva a spus ca omului ii place sa sufere. so true. q.e.d.
