vineri, 21 august 2009

la mer


vantul vindeca. marea te infioara. nisipul te mangaie. soarele te sufoca. valul...valul iti provoaca suferinta. dar te intorci mereu si il astepti sa vina din nou. te doboara cu putere. simti cum nisipul incearca sa ia cat mai mult din tine. pielea iti arde de durere. nu te poti ridica pentru ca vine urmatorul val mult mai mare. nu mai poti respira. simti apa sarata, dar nu i te impotrivesti, astepti rabdatoare sa te lase sa respiri. cand in sfarsit valul s-a plicitisit sa se joace cu tine, te arunca la mal ingenuncheata, pe jumatate goala, poate cu degetul mic de la picior luxat, simti ultimele lovituri ca de bice. dar esti la mal si marea nu te mai ajunge ...razi ca dementa fara motiv. si cand realizezi acest lucru nu te mai poti opri din ras, oamenii se uita la tine si dau din cap dezaprobator.esti printre putinele fete care indraznesc sa lupte cu valurile. ti-ai revenit. iti aranjezi mai bine slipul pe tine,. incerci sa iti prinzi mai bine parul, realizezi ca e plin de nisip, bucati de scoici si desigur nelipsitele alge. si ce faci acum? te arunci in apa asteptand urmatorul val urias, il vezi ca se formeaza strigi: fugiti la mal !!! desigur ca nu ai timp. e doar o vorba de incurajare pentru cei care lupta alaturi de tine...te-a luat din nou...cineva a spus ca omului ii place sa sufere. so true. q.e.d.

vineri, 7 august 2009

ain't no sunshine

oare nu e mai greu sa recunosti ca esti doar un om a carui viata se va derula in jurul acelorasi porcarii, ma scuzati am vrut sa spun obiective pe care le numim: un job bine platit, o masina, un apartament si ...celelalte (nu-mi vin acum in minte) decat sa fii un om care lupta pentru libertatea sa? oare nu iti trebuie la fel de mult curaj sa renunti la tot ce esti si in tot ce crezi si sa devii un fel robot, cu o traiectorie usor predictibila? ai fi putut sa pleci dar...ai fi putut sa zbori dar...ai fi putut sa visezi la...dar ai fi putut!!! si nu te-a oprit nimeni in afara de tine. “you stand in the way of the things you can be” imi spune de multe ori o persoana draga mie. dureros de adevarat. nu stiu ce presupune mai mult curaj sa urmezi turma sau sa te eliberezi? :) sa te eliberezi? de cine? de tine? de ce e in capul tau? de prejudectile tale? nici eu nu cred ca mai inteleg ceva. ma contrazic sau nu?! dar asta simt...un amalgam de sentimente contradictorii care ma strivesc si nu ma lasa sa merg nici intr-o directie. ce-ar fi sa poti sa incepi totul de la inceput? ce-ar fi sa poti sa stergi din memorie oameni, locuri, sentimente, amintiri, dezamagiri, detalii, gesturi, priviri...tot ce te-a murdarit si te-a facut sa nu mai incerci nimic, sa nu mai vrei nimic, sa nu mai poti nimic?

If only I had spotless mind...yeah... :)))) then it would be eternal sunshine...